(Daniel Secătureanu)
Emcee, activist, creativ și mai nou, din nou, student. A început să scrie de mic, pregătindu-se intens pentru momentul când va fi mare. La un moment dat, într-o zi cu soare, a decis că vrea să facă bine prin muzică și a început să scrie social, politic și conștient.
În copilărie se refugia în radio când îl lăsau părinții singur acasă așa că ideea de a avea o emisiune a fost mereu un vis care îl tot bântuia.
Omu Gnom prezintă săptămânal “Muzică de pus pe gânduri” la Radio Guerrilla, o colecție de piese alese subiectiv, dedicată celor care vor și altceva de la muzica Hip Hop.
Sursa: Radio Guerrilla
Fiindcă orice deschizător de drumuri pasează la un moment dat torța următorilor ce au să vină, la
confluența celor doi barzi din articolele anterioare se află chiar Omu Gnom. În 2011, când Deceneu
a revenit pentru o scurtă perioadă cu câteva concerte prin țară, acesta l-a cooptat pe Gnom – fiind
un moment istoric pentru hip-hop-ul românesc și o distincție întru totul meritată pentru artist –
la fel cum în același an, Norzeatic a colaborat cu acesta pentru piesa „Stop”, una dintre
rarisimele apariții ale lui Vexx de la schimbarea numelui de scenă, reprezentând o altă certificare
din partea unui MC legendar.
Daniel Secătureanu își spune Omu Gnom și își transmite crezul artistic de peste 20 de ani în
arealul hip-hop-ului indigen. „Originar din București, original dintotdeauna”, așa cum declamă
MC-ul, acesta a făcut inițial parte din trupa Raparta (alături de Fratele Costel), cu care a lansat
3 materiale (două albume și un EP) – printre care un material ce a devenit clasic în underground-ul
autohton:
„Rapartamentul”, respectiv formația Ateliere De Creație (completând formula Raparta cu doi noi
membri, mai precis Celălalt și, pentru o scurtă perioadă, Heas), grupul având la activ 4 materiale.
Și dacă până aici CV-ul său muzical pare stufos, prolificul MC și-a completat cariera solo cu 12
materiale în ultimii 12 ani, explorând teme sociale, psihologice, introspective și nu numai.
Primul album solo, lansat în 2011, s-a numit „Ai grijă să n-ai griji”, un clasic al genului, fără
colaborări, scris exclusiv de artist și produs, pe partea de instrumentale, aproape în totalitate
tot de acesta.
Citeste tot articolul aici – Revista Tomis.
