Spune-mi ce-i bogăția dacă n-ai parte de soare?
Te vrei degeaba pe val dacă ți-e frică de mare.
Ce-i medicina când sufletu’ moare?
Ce leac găsești? Ce pastile iei când te doare?
S-a scris istoria la Gloria printre samsari.
Un răsărit dulce ce curge printre cireși amari.
Un suflet curat în teniși murdari.
Ca un apus imaculat într-un ghetou din Ferentari.
Am pus amuguri pe rânduri ca gandu’ zburând.
Am cules muguri din sâmburi, văd Pământu’ secând.
Am văzut anii și fanii ca vântu’ trecând.
Mi-am pierdut golanii, dușmanii și banii râzând.
Am făcut și bune și rele, lovele spărgând.
Am scris nuvele, pastele, am văzut castele arzând.
N-am strâns avere, am mancat merdenele flămând.
Văzând aștrii în oase și piele din stele căzând.

Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi! Hai spune-mi tu!
Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi că n-am refren…

Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi! Hai spune-mi tu!
Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi că n-am refren…

Spune-mi ce-i fericirea, stă în conturi? Stă în ponturi?
Face valuri în viață ca vapoarele în porturi.
Spune-mi ce-i fericirea să continui lista?
Sau într-un „benz” în parcare sau într-un barter pe Insta?
Spune-mi ce-i un prieten? Stă într-o bere, într-o scară?
Stă într-o vorbă, într-un bar, într-o mare, într-o vară?
Spune-mi ce-i un prieten, stă în sticlele goale?
Stă într-o sută de lei până luna viitoare?
Spune-mi ce-i viața, e o piață de carne?
Un bazar de dorințe, o adunatură de toamne?
Spune-mi ce-i viața? Un eveniment? O întâmplare?
Spune-mi ce-i viața când se moare în salvare?
Am scris stângaci cu dreapta pe acorduri de vioară.
M-am întâlnit cu luna la ceas rece de seară.
Am învățat multe dar puține din școală.
Nu te lasă să trăiești, lasa-i sa moară!

Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi! Hai spune-mi tu!
Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi că n-am refren…

Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi! Hai spune-mi tu!
Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi că n-am refren…

Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi! Hai spune-mi tu!
Spune-mi! Hai spune-mi!
Spune-mi că n-am refren…
Spune-mi!