Strofa 1:

Iar e dimineață devreme sau noapte prea târziu

E recurentă treaba, văd, iar eu nici mai știu

Când am ieșit din casă pe lumina ultima dată,

Respirat doar aer proaspăt, sau gustat apă plată

Munca grea m-așteaptă, dar hai să fim onești,

Că nici cu vrednicia mea nu poți să te mândrești…

Ai zice că nu asta ai fi vrut să crești,

Da’ nu e că și cum ai mai veni să mă oprești, nu?

E vina ta, doar că, după cum vezi

Caut și nu prea găsesc nimic să-ți reproșez

O casă, un copil, un pom, cum să le mai bifez

Când viața de capul meu m-a învățat să trișez

Credeam orbește-n ține, altfel cum explici

Că înc-arunc săgeți și cerșesc să te implici,

Dar viață merge înainte, știu ce zici…

La dracu’… Nu era rău să fi fost și tu aici

Refren:

Când totul în jur e-n flăcări și ultimul gând

E cortina ce uiți că poate cădea oricând

Vei răcni sau vei zâmbi, vei pleca sau vei veni

Veți ciocni ultima oară într-o zi și nu vei ști

Ne rânim, ne izolăm, n-apucăm să regretăm

Ce urmează, uneori, nici nu ne e dat s-aflăm

Vei răcni sau vei zâmbi, vei pleca sau vei veni

Veți ciocni ultima oară într-o zi și nu vei ști

Strofa 2:

Iar e dimineață devreme sau noapte prea târziu

E recurentă treaba, văd, iar eu nici mai știu

Când am ieșit din casă pe lumina ultima dată,

Da’ …și asta parcă am mai spus odată…

Zilele trec greu, parcă, iar nopțile deloc

Sunt în acceași buclă, fix în același loc

E clar că să-ntorc timpul înapoi nu pot

Și-s sătul să mă rog în van la Marele Ventriloc!

Nu e despre ce-am avut și ce-am pierdut,

E despre ce tu ai sperat să fiu și tot ce eu nu sunt,

Tot ce am spus atunci – nimic din ce-aș fi vrut,

Despre sentința pe viață pe care-o execut

Credeam că sunt doar vorbe aruncate-n vânt

Când erau ultimele cuvinte, dar n-am știut,

Tu ai tăcut, n-am așteptat nici un minut

Am trântit ușa după mine și nu te-am mai văzut…

Refren x2